Pe grupul de discutii Roboama am primit urmatoarea veste:
Dragii mei
Vasile Branzei, tatal nostru, a plecat la Domnul Sau luni dimineata, 19 Noiembrie, 2007.
A murit in somn, linistit, dupa ce ieri dupamasa a intrat in coma.
Ultimele lui cuvinte au fost pozitive. A glumit cu noi pana in ultima clipa, optimist. L-am intrebat daca vrea sa plece sa se intalneasca cu Domnul Isus si cu mama. Mi-a spus ca da.
Ultimele cuvinte au fost: „Drum bun, taticule. Ne va fi tare greu fara dumneata.”
Slava Domnului pentru ca noi n-avem un sfarsit fara nadejde, ci o nadejde fara sfarsit!
Daniel Branzai
![]()
Fotografii si detalii la : http://barzilaiendan.wordpress.com/2007/11/19/a-sunat-soneria-doamna-a-venit/#more-322
Sambata a fost cea mai grea zi din viata mea de fiu. Am fost singur cu tata. M-a luat in “camera lui”.
Si-a “pus casa in randuiala”, ca cei ce se pregatesc pentru ultima calatorie. Apoi, ne-am rugat impreuna.
De rugat, s-a rugat de fapt numai dansul. Cand mi-a venit randul, … eu n-am mai putut ajunge la capat. Sunt sigur insa ca Dumnezeu m-a inteles.
Este interesant ca in preajma tatalui meu nu am nicodata sentimentul mortii iminente. Totul in dansul este numai despre viata! O viata care nu se sfarseste, care n-are niciun gand sa se termine, ci doar se muta dintr-un palier intr-altul, superior.
Azi, luni, am stat iar impreuna cu “bunicii”, cum le spunem noi parintilor din cauza nepotilor (chestie total lipsita de logica, pe care n-o pot intelege decat cei aflati intr-o situatie familiara asemanatoare cu a noastra). L-am intrebat pe tata: “Ce bucurie putem sa-ti facem astazi?” A inchis ochii si mi-a raspuns:
“Cea mai mare bucurie posibila mi-a facut-o deja Dumnezeu. Ce mi-ati mai putea adauga voi?”
Ca mereu in ultima vreme, cuvintele lui Vasile Branzei sunt “vorbe mari”, cu semnificatii multiple si indesate.
Dupa un timp, s-a uitat Traian Ban, tatal sotiei male, si i-a spus: “Pana la urma, Dumnezeu v-a incorpora toate lucrurile in Sine insusi. Atunci o sa fie totul bine.”
Tati i-a raspuns cu un hohot de ras: “Da pana atunci o sa mai fie multa vreme!”
“Poate sa fie, eu nu ma grabesc!” a venit raspunsul.
N-am priceput, dar am inteles ca eram iar “spectator” la una din disputele lor “teologice” care se purtau de luni, daca nu de ani de zile.
“Nu ma grabesc pentru ca si pana atunci o sa fie frumos” a spus tatal meu.
Traian Ban a continuat: “Tii minte ca Spurgeon a spus ca cei care fixeaza date profetice, risca sa piarda bucuria asteptarii! Si asteptarea nestiutoare isi are si ea farmecul ei.”
Amin, amin! Asa este: Asteptarea nestiutoare isi are si ea farmecul ei …
« O lume fara computere? Selectie … “naturala” ? »
sursa: http://barzilaiendan.wordpress.com/2007/11/05/priveghi-pregatitor/
pacea Domnului .imi cer scuze dar nu prea ma pricep in ale internetului si nu reusesc sa dau de adresa de meil a fratelui Daniel Branzei .daca puteti sa i transmiteti acest mesaj ati fi niste draguti si sa mi trimeteti si mie adresa lui de meil.adresa mea cristi_dinu73@yahoo.com. Frate Daniel nu ascund faptul ca de ani de zile nu am fost interesat de a asculta predicile dumneavoastra pe mutivul numelui de Branzei ,nu stiu de ce nici eu nu imi explic ,ceva ma oprea .de o luna de zile va ascult in fiiecare seara 2 3 predici astept sa termin munca si sa va ascult parca am inebunit ,nu mai pot asculta alti predicatori pur si simplu sunt fermecat de felul cum vb cum explicati sunteti atat de sincer si nu va dati atotstiutor ,acum sunt in italia dar peste o luna ma stabilesc definitiv in romania ploiesti ,daca ati fi dragut sa imi trimeteti predicile si studiile dumneavoastra din ultimi ani ,bineinteles contracost ,ulterior am sa va dau adresa de la ploiesti .vam scris aceste randuri sa stiti ca tot ce faceti da roade si nu este in van .imi pare rau ca pe resurse crestine nu apareti si video .scuzatimi lipsa de gramatica ,nu mia placut scoala .