Fiica lui Billy Graham, într-un interviu in emisiunea Early Show, a fost întrebată de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001: „Cum a putut Dumnezeu lase sa se întâmple așa ceva?” Anne Graham a dat un răspuns foarte profund si inspirat: Cred ca Dumnezeu este adânc întristat de aceasta, la fel ca si noi, dar noi de ani de zile Îi spunem sa iasă din școlile noastre, din guvernul si din viețile noastre. Si, fiind El un adevărat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat calm la o parte. Cum putem noi sa-I cerem binecuvântarea si protecția Sa daca Ii cerem sa ne lase in pace? (În lumina recentelor evenimente, atacuri teroriste, atacuri armate in scoli, etc.)

Cred ca totul a început când Madeleine Murray O’Hare a afirmat ca nu dorea nici un fel de rugăciuni in școlile noastre, iar noi am spus O.K. Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubești aproapele ca pe tine însuti), iar noi am spus O.K. Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci când se poarta urât, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa știe ce vorbește, așa ca am spus O.K. Apoi, cineva a spus ca profesorii si diriginții nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci când greșesc. Iar conducătorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atingă vreun elev atunci când se poarta urât, pentru ca școlile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totuși, exista o mare diferența intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K. Apoi, cine știe ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, băieții fiind băieți, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor noștri prezervative. Așa, ei vor putea sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem părinților ca le-au primit de la scoală. Iar noi am spus O.K. Apoi, unii dintre aleșii noștri de vârf au spus ca nu contează ceea ce fac in viată lor privata atât timp cit își fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv președintele, in viată sa privata, atât timp cit am o slujba si economia merge bine. Apoi, cineva a spus sa tipărim reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumuseții feminine. Iar noi am spus O.K. Apoi, altcineva a împins acea apreciere un pas mai departe, publicând fotografii cu copii goi, si încă mai departe, afișându-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare. Apoi, industria show-business- ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze îndepărtarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa înregistrăm melodii care sa încurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decât entertainment( amuzament) , nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, așa ca totul a mers înainte. Iar acum ne întrebăm de ce copiii noștri nu au conștiință, de ce nu disting binele de rău, de ce nu ii deranjează sa ucidă pe străini, pe colegii de clasa sau pe ei înșiși. Probabil ca, daca ne-am gândi mai mult, ne-am da seama de ce. Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semănă, aceea vei si culege. Noi Ii spunem lui Dumnezeu Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetița ucisa in clasa? Iar Dumnezeu răspunde: Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, când voi mi-ați spus sa plec din scoli? E ciudat cum oamenii Îl disprețuiesc pe Dumnezeu, si apoi se întreabă de ce totul merge tot mai prost. E ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne îndoim de ceea ce spune Biblia. E ciudat cum de toți oamenii vor sa meargă in ceruri, deși nu cred, gândesc, spun sau fac nimic din ceea ce scrie in Biblie. E ciudat cum de unii pot spune Cred in Dumnezeu si de fapt sa-l urmeze pe Satan, care, de fapt, crede si el in Dumnezeu. E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecați. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se răspândesc precum focul sălbatic, dar când începi sa trimiți mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gândesc de doua ori înainte de a le trimite si altora. E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin cyberspațiu, dar orice discuție publica despre Dumnezeu este împiedicată la școala si la locul de munca. E ciudat cum poate fi cineva atât de înflăcărat de dragoste pentru Hristos fiind in același timp un creștin invizibil in timpul săptămânii.